interviu cu soprana Georgeta Stoleriu (2000)

Ana-Maria Botnaru: Ce înseamnă pentru Dvs. muzica lui Bach?

Georgeta Stoleriu: Pe scurt – muzica aparţinând compozitorului meu preferat.

Cum explicaţi succesul fulminant al muzicii baroce în spiritualitatea omului contemporan, în ciuda faptului că lumea actuală diferă în mod esenţial de lumea barocă?

Muzica barocă, şi mai ales creaţia lui Bach, se adresează direct spiritului. Spectatorul contemporan are nevoie de acest lucru. În ritmul foarte alert în care astăzi se desfăşoară viaţa oricui, muzica barocă în general şi muzica lui Bach în special acţionează benefic asupra interiorului său. Mă bucur să spun că în special tineretul se îndreaptă către acest tip de muzică.

Restrângând discuţia noastră la muzica vocală, apare o legătură indiscutabilă, poate mai evidentă aici decât în orice alt domeniu, cu excepţia opusurilor pentru orgă, şi anume relaţia cu muzica sacră – mă refer la cantate, oratorii, motete. Cum comentaţi asupra acestui aspect?

Cu excepţia a puţine cantate care sunt laice (cele care depăşesc numărul de catalog 200), restul sunt lucrări pe texte religioase. Astăzi, când înclinaţia spre credinţă a omului contemporan este mai pronunţată, muzica lui Bach vine şi împlineşte această aplecare către spiritual. Compozitorul german nu doar că a pornit de la texte biblice, dar a ştiut să ilustreze prin sunet Cuvântul mai bine decât oricare altul. Nu mă iluzionez spunând că a avut el un dar special, ci sunt foarte convinsă că prin el, Dumnezeu şi-a spus desăvârşit cuvântul. Ca om, probabil că a aparţinut unei tipologii obişnuite, cu plusurile şi minusurile umane, dar în momentul în care se apleca asupra unei partituri, transmitea la modul ideal, prin sunet, cuvântul Scripturii.

Vă rog să faceţi o scurtă caracterizare din punct de vedere tehnic a partiturilor pentru voce.

Din punct de vedere al interpretului, ele sunt foarte dificile. Scriitura vocală la Bach aproape că nu diferă de cea instrumentală. Vocea, fără excepţie, este tratată ca instrument. Cu toate că există elemente fundamental diferite între cele două tehnici, la Bach tehnica vocală trebuie să se exprime ca şi tehnica instrumentală. Lucrul acesta este greu de obţinut. Dar trebuie avut în vedere dacă vrei să cânţi bine muzica lui Bach. Dacă judecăm din punctul de vedere al auditoriului, este o anume scriitură melodică, armonică, dar mai ales contrapunctică, având impact absolut direct, trecând peste coordonatele pur tehnice.

Aş dori să aprofundăm această analiză operând o disociere între muzica pentru solişti – recitative, arii şi cea pentru cor – coruri, coraluri.

Gândesc că de cea mai mare accesibilitate se bucură muzica corală. De aceea, părţile corale sunt masive în lucrările mari, mă refer la oratorii, şi sunt destul de consistente şi în cantate. Părţile solistice implică nişte personaje şi au clar două contribuţii – recitativele, unde totul se mişcă, există povestirea propriu-zisă, şi ariile, în care acţiunea s-a oprit, există un comentariu asupra unui moment, iar solistul atrage asupra sa reflectorul, dezvăluind ceea ce poate, este servit, el, în mod special, de muzică.

Nu oricine poate cânta Bach. Ce calităţi sunt necesare unei voci pentru a aborda acest repertoriu?

De la departe către aproape… Cred că un ateu nu poate cânta bine Bach. Un îndrăgostit de operă are şanse mult mai mici de a cânta bine Bach, deşi nu spun că nu încearcă. Genul de operă nu îl apropie, ci îl îndepărtează de această muzică. Vocea trebuie să fie extrem de flexibilă, într-atât încât să-şi stăpânească vibrato-ul la aşa nivel încât uneori el să lipsească total. Nu tot timpul, ci pe alocuri. Acolo unde e cazul. La noi există încă moda de a cânta cu acele sunete crescute brusc şi care fac ca discursul melodic să prezinte nişte escrescenţe sonore de scurtă durată, preluate din registrul instrumental. Lucrul acesta presupune o stăpânire a respiraţiei extrem de bună.

Pentru rolul lui Isus din pasiuni, Bach a ales un bas, în timp ce profanii într-ale muzicii se aşteaptă, am verificat statistic acest lucru, la un tenor. Care ar fi explicaţia? Cumva una de ordin tehnic?

Categoric nu. Este posibil ca Bach să fi preferat un anume timbru vocal. De exemplu, celor care am aprofundat muzica sa, ne este clar că a “chinuit” altistele, solicitându-le extrem de mult în ceea ce priveşte respiraţia. Aşa cum pentru vocea de tenor a abordat un registru extrem, înalt, foarte greu de păstrat dacă nu ai o tehnică foarte bine pusă la punct. Cât priveşte preferinţa lui Bach pentru o voce gravă în rolul lui Isus, trebuie făcută o precizare foarte importantă. O voce gravă, dar nu aspră şi care nu trebuie să exceleze prin masivitate, ci printr-o anume culoare de glas. Să nu uităm că Isus a fost un om blând, care nu a încercat niciodată să-şi impună ideile prin constrângere, prin forţă sau prin ton ridicat. Atunci, de ce să nu prefere Bach o voce gravă, dar caldă şi catifelată?

Care sunt opusurile bachiene pe care le-aţi abordat în cariera dvs.? Ce simţiţi în acele momente, pe scenă?

Încerc o stare absolut specială ori de câte ori cânt Bach. Este vorba de o linişte şi de o împlinire pe care le simt de fiecare dată. Am cântat toate partiturile importante – pasiunile, Oratoriul de Crăciun, misa în si minor, apoi zeci de cantate, nu numai religioase. Pe cele laice le-am cântat pe toate, ştiindu-se bine că înainte de 1989 nu se putea cânta cu uşurinţă muzica sacră. Un interpret nu trebuie să comită impietatea de a se întreba dacă îl serveşte un tip de muzică. Întrebarea corectă este în ce fel el, interpretul, poate servi muzica. Analizându-mă întotdeauna cu foarte mare intransigenţă, mi-am pus întrebarea dacă într-adevăr am reuşit să-l servesc pe Bach aşa cum trebuie. Nu am să pot da niciodată un răspuns ferm – “da!”. La nivelul extraordinar la care s-a scris această muzică, a te iluziona că ai atins înălţimea cuvenită în interpretare este un lucru hazardat. Tot ce pot spune, este că am fost şi sunt preferată pentru muzica lui Bach şi am încercat să onorez aceste invitaţii cât am putut de bine, orideunde ar fi venit. Am încercat, Dumnezeu ştie cât am reuşit.

Care sunt personalităţile care v-au marcat destinul artistic?

Profesoara mea de canto – Iolanda Mărculescu şi maestrul Ludovic Bacs – de la Domnia Sa am învăţat să cânt muzică barocă. Din 1969, colaborez permanent cu ansamblul de muzică veche Musica Rediviva iniţiat de Ludovic Bacs. Profesionist extraordinar, acest om dirijează Bach cu smerenie, în genunchi.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s