Sf. Augustin – „Despre îngeri și oameni“

Editura Humanitas, 2005; 142 p

Într-o lume ale cărei unități de măsură sunt banul (de preferință nemuncit și rapid câștigat), dictatura bunului-plac (se vorbește până la exasperare de drepturi de tot felul, dar aproape niciodată de îndatoriri sau obligații) și conformismul agresiv (vestimentar, pseudo-ortografic, academic, mediatic, politic – și asta, culmea ironiei, în numele individualismului), o discuție serioasă despre îngeri intră, cel mult, la categoria SF. Asta arată cât de departe ne aflăm noi, postmodernii, de bogăția și frumusețea celor nevăzute, cât de jos de situează preocupările noastre (inclusiv cele intelectuale și spirituale). Iată motivul pentru care am ales din biblioteca mea o carte apărută cu aproape zece ani în urmă: e delicios de inactuală, aflată în perfect contratimp cu mòdele contemporane (feminisme de tot felul, ateisme agresive, pseudo-spiritualisme incerte…).

Într-o pertinentă și seducătoare introducere în gândirea Sfântului Augustin, traducătorul cărții de față, Bogdan Tătaru-Cazaban, scrie: „Măsura ființei create este iubirea, care nu definește doar actul creator, ci și răspunsul creaturii. Iubirea produce ex nihilo o natură cu vocație comunitară, indiferent dacă această natură este pur spirituală sau nu“ și, în altă parte, „cetățenia originară a îngerilor devine participare la trupul mistic, când fericirea făpturilor cerești se întâlnește cu speranța drepților dintotdeauna în ziua neînserată a iubirii“.

Într-un superb limbaj teologico-poetic, Sf. Augustin distinge, în cazul îngerilor, între o cunoaștere „de zi“ și o cunoaștere „de seară“: „În Cuvântul lui Dumnezeu, îngerii au o cunoaștere de zi, în vreme ce în ei înșiși au o cunoaștere de seară“, „în El cunoașterea le este mai clară, în ei mai adumbrită, căci prima este cunoașterea artei, pe când cea de-a doua a operelor“.

Succinta caracterizare a îngerilor face invidios orice muritor: „au o eternitate fără sfârșit, o cunoaștere fără obstacole și o fericire fără tulburări“.

Există în istoria mântuirii două cetăți – „una formată din cei buni, iar cealaltă din cei răi, dar deopotrivă din oameni și îngeri“ și, în altă parte, se face o explicație esențială: „prin viciu și nu prin natură diferă ființa care se unește cu Dumnezeu de cea care se desparte de El“; „deci nu natura, ci viciul este contrar lui Dumnezeu, pentru că răul este este contrariul binelui“.

Scrierile Sfântului Augustin sunt repere de limpezime a gândirii, ele fiind perfect accesibile cititorului nefamiliarizat cu teologia și filosofia. Iar explicațiile sale alungă tot felul de erezii în care omul modern ar putea cădea cu ușurință. Iată un exemplu: „Căci nimeni nu suferă o pedeapsă din cauza defectelor naturale, ci a greșelilor voluntare. Și chiar viciul pe care l-a înrădăcinat o îndelungată obișnuință, făcându-l asemenea unei naturi, își are originea în voință“.

Și iarăși Sfântul Augustin ne face să fim invidioși pe îngeri…: „trebuie să credem că sfinții îngeri nu au existat vreodată fără a avea o voință bună, adică lipsiți de iubirea lui Dumnezeu“.

Tot pentru vindecarea omului modern de diverse erezii luate drept adevăr, sunt de citit și recitit argumentele episcopului de Hippona în legătură cu succesiunea lumilor, ciclurile de civilizații, crearea omului și timpul.

Uneori, mintea modernului se blochează în fața unor afirmații frapante și lacunare, peste care sfântul nostru trece rapid, de parcă pentru sine și contemporanii săi ar fi de la sine înțelese. Iată: „Acolo unde nu există nici o creatură ale cărei mișcări succesive să producă timpul, timpul nu ar putea exista“. O simplă frază pentru Augustin, dar omul de astăzi ar avea nevoie de un tratat de 800 de pagini ca să priceapă.

Sunt savuroase rândurile consacrate de Sfântul Augustin unui subiect ciudat de actual (și atunci, și acum…): erorile filosofilor… Lecția lui Augustin este esențială în plan intelectual: teologia și filosofia nu se exclud, dar filosofia fără teologie bate câmpii… Iar filosofia fără Dumnezeu poate pierde suflete…

Pentru noi, postmodernii, micuța carte „Despre îngeri și oameni“ este o lectură binefăcătoare (într-o lume care ignoră sau neagă cele de sus) – ea ne ajută să ne oprim puțin din goana spre nicăieri și să ne apropiem de lumea fascinantă a îngerilor și a celor nevăzute. Avem  o călăuză de încredere: Sfântul Augustin.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s