Bukovski la Sighet

Fundaţia Academia Civică, 2002; 224 p.

Aleksandr Soljeniţân, Andrei Saharov, Vladimir Bukovski… Nume intrate în legendă pentru lupta lor – eroică şi nebunească – cu un regim care părea de neînvins: comunismul sovietic. Opoziţia făţişă la regimul sovietic şi angajamentul ferm în favoarea drepturilor omului te puteau face să dispari pur şi simplu, fără ca vecinii tăi să remarce acest lucru. Prin urmare, laşitatea era regula jocului. Bukovski citează amar un exemplu altfel savuros: „La al XX-lea Congres al PCUS, lui Hruşciov i s-a trimis o notă din public, notă pe care acesta a citit-o la microfon, şi în care se spunea: «Unde ai fost, tovarăşe Hruşciov, când s-au întâmplat toate astea?» (40 de milioane de morţi din timpul represiunii lui Stalin – n.m., A-MB). Hruşciov a cerut persoanei care a scris nota să se ridice în picioare. Nu s-a ridicat nimeni. La care Hruşciov a răspuns: «Stăteam exact unde stai dumneata acum!»“. Spre deosebire de acela – şi de multe milioane asemenea lui –, Vladimir Bukovski nu s-a temut: a îndrăznit şi a biruit, în ciuda faptului că el crede că biruinţa sa nu e decât parţială.

Cine este Vladimir Bukovski? Omul care „a trăit doisprezece ani în gulagul lui Hruşciov şi Brejnev, iar apoi, de la jumătatea vieţii, şi-a găsit şansa unui nou destin în Occident“ şi „este astăzi cel mai avizat în problemele comunismului. Este cel mai avizat pentru că a trăit comunismul în ipostaza cea mai critică, de om care s-a încăpăţânat să fie normal într-o lume anormală; de om care a preferat să fie liber interior, făcând abstracţie de închisoarea – mai mare sau mai mică – în care s-a născut şi s-a format“ scrie Romulus Rusan, editorul volumului BUKOVSKI LA SIGHET, publicat de Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului din cadrul Fundaţiei Academia Civică.

Cuvintele Anei Blandiana luminează pe deplin rostul acestui triplu demers – editorial, civic şi moral: „Chipul lui Vladimir Bukovski trece ca un simbol al gândirii libere şi al normalităţii invincibile. Ne-am bucurat să ne fie oaspete la Memorialul Sighet, iar cartea aceasta să rămână ca o inefabilă dovadă a victoriei, prin memorie, a victimelor asupra călăilor, între zidurile bătrânei închisori“.

Cartea este structurată în patru secţiuni:

a) comunicări şi conferinţe ţinute în cadrul Simpozioanelor de la Memorialul Sighet („Evenimentele care ne-au format“, „Spre deosebire de nazism, comunismul nu a fost dezmembrat, liderii nu au fost judecaţi, iar arhivele au rămas secrete“, „Sistemul dublelor structuri, dublului limbaj, dublei conştiinţe“);

b) răspunsuri la întrebările (foarte interesante) adresate de participanţii la Şcoala de Vară de la Sighet;

c) două dialoguri purtate cu Vladimir Bukovski de Anatol Petrencu („Scopul nostru este nu de a pedepsi, ci de a-i face pe oameni să se întrebe: «Ce am făcut noi?», «Cum am trăit?»“) şi de Armand Goşu („Noi n-am câştigat niciodată războiul rece“ – autoportret de disident);

d) anexele (pp. 209-223) care conţin documente cutremurătoare pe care vă invit să le studiaţi cu mare atenţie – sunt o formidabilă lecţie de istorie, cu totul alta decât cea „servită“ de manualele comuniste!

Citind volumul „Bukovski la Sighet“ veţi afla mai multe despre crimele monstruoase comise în timpul lui Stalin, despre preocuparea obsesivă a sovieticilor de a „exporta“ sistemul comunist, despre „începutul sfârşitului“ (Afganistan, Polonia), despre criza inevitabilă a sistemului sovietic şi despre faptul că era nereformabil, despre utilizarea psihiatriei ca armă de represiune politică împotriva opozanţilor regimului din URSS, despre naivitatea (uneori) şi jocul dublu, cinic (alteori) al oamenilor politici occidentali în relaţia cu defuncta Uniune Sovietică, despre „dubla măsură“ a occidentalilor când judecă crimele nazismului şi ale comunismului (manifestând oroare faţă de primele şi o oarecare simpatie şi înţelegere faţă de cele din urmă), precum şi amănunte din culisele regimurilor Gorbaciov şi Elţân.

„Bukovski la Sighet“ – o carte care te pune serios pe gânduri, un avertisment împotriva amneziei convenabile, un volum captivant, ce are câteodată ritmul şi ingredientele unui roman poliţist de cea mai bună calitate (vezi, de pildă, relatarea scanării şi scoaterii din ţară a mii de documente secrete aparţinând KGB).

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s