„Lăsaţi-mă să plec la casa Tatălui“

(Forţa în slăbiciunea lui Ioan Paul al II-lea)

Editura Sapientia, Iaşi, 2006 ; 110 p.

Micuţa carte pe care o prezint aici ne aminteşte de extraordinarul dar pe care Dumnezeu l-a făcut Bisericii şi timpurilor noastre în persoana lui Ioan Paul al II-lea şi de excepţionalul timp de har pe care agonia şi moartea sa l-au făcut vizibil lumii întregi.

În aproximativ 100 de pagini, avem mărturia câtorva oameni importanţi, care l-au cunoscut nemijlocit pe Sfântul Părinte şi au colaborat cu el, dar şi nenumărate mărturii anonime, mişcătoare prin profunzimea şi dramatismul lor.

Primul capitol, „Suferinţa în viaţa şi în magisteriul lui Ioan Paul al II-lea“ este scris în colaborare de Stanislaw Dziwisz, arhiepiscop de Cracovia şi secretar particular al Sanctităţii Sale, şi Czeslaw Drazek SJ, responsabil cu ediţia poloneză a publicaţiei L’Osservatore Romano. Autorii subliniază legătura statornică de iubire şi rugăciune existentă între Ioan Paul al II-lea, supranumit „Papa celor bolnavi şi al celor suferinzi“, şi fiii săi spirituali atinşi de boli şi încercaţi de suferinţe. Papa se roagă şi ne cere să ne rugăm pentru cei bolnavi, dar cât de emoţionantă este atitudinea sa când le cere bolnavilor pe care îi vizitează să se roage pentru el: „Nevrednicul succesor al lui Petru, care îşi propune să scruteze bogăţiile insondabile ale lui Cristos, are o foarte mare nevoie de ajutorul vostru, de rugăciunea voastră, de sacrificiul vostru, şi pentru aceasta vă roagă cu cea mai mare umilinţă“. Să ne amintim înţelepciunea Evangheliei şi învăţătura Bisericii, sintetizate în cuvintele Sfântului Părinte: „Bolnavii, bătrânii, handicapaţii şi neputincioşii ne învaţă că slăbiciunea este o parte creativă a vieţii umane şi că suferinţa poate să fie acceptată fără pierderea demnităţii (…) Înţelepciunea lui Cristos şi puterea lui Cristos sunt vizibile în slăbiciunea celor care sunt părtaşi la suferinţele sale“.

În subcapitolul intitulat „La sanctuarul durerii şi al speranţei“ se rememorează atentatul de la 13 mai 1981, petrecut în Piaţa Sf. Petru, petrecut în timpul audienţei generale. Mehmet Ali Agça, plătit pentru a ucide, a sperat să intre în istorie. Sfânta Fecioară Maria avea însă alte planuri. Cine poate uita că infamul gest care a ţinut omenirea cu răsuflarea tăiată a avut loc exact în ziua şi la ora când se sărbătoreşte apariţia Maicii Domnului la Fatima? Ioan Paul al II-lea a ştiut, şi noi împreună cu el, că Maria l-a ocrotit, l-a salvat şi l-a dăruit Bisericii încă o dată – pentru a-şi duce la capăt misiunea încredinţată: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?“ – „Da, Doamne, ştii că Te iubesc…“ – „Paşte oile Mele!“ Şi lecţia de iubire, rostită în cuvinte puţine şi limpezi, menite să mişte nu doar inimile ci şi… pietrele: „Mă rog pentru fratele care a tras în mine, pe care l-am iertat cu sinceritate. Unit cu Cristos, preot şi victimă, ofer suferinţele mele pentru Biserică şi pentru lume“.

În capitolul al II-lea, Renato Buzzonetti, medic personal al Sanctităţii Sale, scrie despre „Zilele suferinţei şi ale speranţei“. Autorul face un minuţios tablou medical, împărtăşindu-ne amănunte din lunga şi tot mai accentuata suferinţă a lui Ioan Paul al II-lea. Medicul este vizibil impresionat de statura morală şi tăria spirituală a pacientului. Este limpede pentru cititor că Sfântul Părinte a asumat boala şi suferinţa ca pe o formă de rugăciune, dar nu pentru sine, ci pentru Biserică şi pentru omenirea întreagă. El nu doar a predicat, dar a şi trăit acest adevăr. Autorul acestor pagini nu este doar un martor de încredere, ci şi un scriitor talentat: sunt pagini scrise cu măiestrie, în două viteze ritmul alert al jurnalului medical este dublat de lungul Drum al Crucii şi imaginea emoţionantă a pacientului, cu mersul său lent şi gârbovit, cu mişcări nesigure şi tremurate, dar cu privire de oţel… Această suprapunere de planuri, ritmuri şi imagini face din mărturia lui Renato Buzzonetti o lectură preţioasă şi edificatoare.

Capitolul al III-lea, semnat de Angelo Comastri, vicar general al Sfântului Părinte pentru Cetatea Vaticanului, poartă drept titlu acel strigăt al mulţimii – „Să fie declarat sfânt imediat!“. Cine poate uita uluitorul pelerinaj la catafalcul lui Ioan Paul al II-lea – milioane de oameni cu lacrimile pe obraz? Oare cum s-or fi simţit cei care, cu câteva luni înainte, îi ceruseră obraznic demisia, confundând grosolan misterul slujirii petrine cu mandatul de parlamentar sau de ministru? Lecţia acestui moment e sintetizată bine de Benedict al XVI-lea: „Funeraliile lui Ioan Paul al II-lea au fost o experienţă cu adevărat extraordinară, în care s-a perceput, într-un fel, puterea lui Dumnezeu, care, prin intermediul Bisericii sale, vrea să formeze din toate popoarele o mare familie, prin forţa unificatoare a adevărului şi a iubirii. În ceasul morţii, conformat cu Învăţătorul şi Domnul său, Ioan Paul al II-lea a încoronat pontificatul său lung şi rodnic, întărind în credinţă poporul creştin, adunându-l în jurul său şi făcând să se simtă mai unită întreaga familie umană“.

Dintre numeroasele mărturii anonime, două merită citate pentru frumuseţea lor: „Doresc să fie proclamat sfânt, pentru că a fost o adevărată imagine a lui Isus pe pământ“ (Israel); „Papa Wojtyla ne-a revelat cu viaţa sa tandreţea Tatălui, iubirea lui Cristos şi frumuseţea Mariei“ (China).

La mormântul lui Ioan Paul al II-lea este un pelerinaj neîntrerupt: oamenii vin să se roage, să ceară mijlocirea lui, să-şi încredinţeze durerile şi speranţele, să aducă mulţumire şi să caute tărie şi îmbărbătare în exemplul său. Bileţelele cu rugăciuni şi mărturii sunt numeroase. Iată cuvintele unui preot, care ar trebui să fie ale oricărui creştin: „Îţi cer harul convertirii mele continue! Ca inima mea să ardă mereu de unica iubire pentru care merită să trăiesc: Isus Cristos!“

Să nu uităm să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru darul făcut nouă prin persoana şi pontificatul lui Ioan Paul al II-lea.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s