Pasquale Ionata – „Purtând în minte cerul“

Editura ARCB, 2007 ; 186 p.

            Cartea cu un titlu atât de frumos – „Purtând în minte cerul“ – este deopotrivă o expunere ştiinţifică şi un ghid practic. Expunere ştiinţifică, pentru că autorul citează din lucrările marilor psihologi, psihiatri şi psihoterapeuţi (Jung, Freud, Adler şi alţii), comentând diverse noţiuni, curente, concepte. Ghid practic, pentru că încearcă să ofere răspunsuri la probleme cu care ne confruntăm astăzi. Cele două pesonalităţi la care autorul se raportează permanent sunt Martin Seligman, iniţiatorul Mişcării pentru Psihologia Pozitivă şi Chiara Lubich, preşedinta Mişcării Focolarelor.

Forţa pozitivă a fericirii îi permite omului să vadă lumea şi viaţa cu alţi ochi. Dacă Sartre spunea „Infernul este celălalt“ (nici nu e de mirare, din partea unui radical de stânga!), omul fericit poate răsturna această zicală – „Celălalt este Paradisul“. Acesta este refrenul secret al cărţii pe care o prezint aici. Şi, veţi fi de acord, sună mult mai bine decât celebra zicere a lui Sartre…

Scriind despre relaţia dintre fericire şi credinţă, Pasquale Ionata citează cuvintele superbe ale lui Reuben Alves: „Speranţa înseamnă să auzi muzica viitorului. Credinţa înseamnă să dansezi după această muzică“. Curentul actual în psihologia americană afirmă limpede că fericirea nu are nicio legătură cu bogăţia materială. Din numeroasele studii a reieşit că două sunt coordonatele pe care subiecţii intervievaţi îşi construiesc fericirea: existenţa prietenilor şi puterea de a ierta. Rezultat care te cam pune pe gânduri… Oare miliardele de dolari investiţi în publicitatea agresivă și în psihologia consumului nu au reuşit să-i păcălească pe oameni? Asaltat din toate părţile de consumism, „educat“ la televizor, împins spre „nevoi“ prefabricate și aspirații deșarte omul îşi păstrează totuşi nealterat instinctul de a căuta fericirea în aproapele…? Nu e doar frumos, ci şi adevărat. Numeroşi psihologi şi psihiatri americani şi-au pus în joc reputaţia academică demonstrând acest lucru.

Autorul analizează şi ilustrează rând pe rând conceptele de colaborare, cumpătare, tărie, prudenţă, dreptate, ascultare şi curăţie. Sursele livreşti ale demonstraţiei sale sunt două: cărţile de specialitate şi, deloc în ultimul rând, Sfânta Scriptură.

Un nucleu interesant al cărţii îl reprezintă câteva povestiti orientale propuse de N. Peseschkian (pp. 83-90). Ultima, atribuită proorocului Ilie, este şi cea mai frapantă: „Un credincios se adresă proorocului Ilie pentru a înţelege ce este iadul sau raiul. Proorocul […] îl duse într-un loc unde toţi erau furioşi pentru că nu puteau mânca decât cu o lingură lungă de doi metri, pe care n-o puteau apuca decât de la un capăt. Nici unul nu izbutea să mănânce fiindcă mânerul lingurii era mult mai lung decât braţul.[…] Tensiunea nervoasă ducea la încăierări furibunde: unii se loveau cu lingura, alţii aruncau ciorba către vecini, iar alţii erau plini de arsuri. Proorocul Ilie îi spuse credinciosului: «acesta este iadul». Apoi îl duse într-un alt loc şi îi spuse: «acesta este paradisul». De fapt, situaţia era în esenţă identică: fiecare trebuia să mănânce aceeaşi ciorbă, cu o lingură lungă de doi metri, pe care nu o putea apuca decât de la un capăt. Diferenţa stătea în calmul, seninătatea şi pacea care domneau în locul acela. De ce? Fiindcă fiecare îi dădea să mănânce celuilalt“.

Pasquale Ionata dedică un capitol consistent din cartea sa psihologiei superpozitive – adică trăirii mistice. O imagine recurentă este aceea a imensităţii mării. Iată ce scria Sfânta Ecaterina din Siena, fecioară şi învăţătoare a Bisericii, patroana Europei: „Dumnezeire, dumnezeire, eternă dumnezeire. Mărturisesc şi nu tăgăduiesc că eşti mare liniştită care hrăneşti sufletul ce odihneşte în tine în dragoste şi unire din iubire, conformându-şi voinţa cu voinţa ta veşnică, ce nu vrea altceva decât sfinţirea noastră. Şi de aceea sufletul care ia aminte la acestea se dezbracă de ale sale şi se înveşmântează în voinţa ta“.

Cartea continuă cu un excurs tulburător despre moarte şi nemurirea sufletului. Departe de a fi teroarea de care suferă modernii, moartea nu este altceva decât o simplă şi firească ieşire din universul nostru strâmt din care prea adesea ne facem chip cioplit. O ieşire din noi înşine şi o întoarcere la Acela care ne-a creat, ocrotit şi răscumpărat. Relatările celor aflaţi în moarte clinică se aseamănă întrucâtva cu experienţa mistică: „Privită din exterior, atâta timp cât rămânem în afară, moartea ni se înfăţişează cumplit de crudă. Însă dacă pătrundem cât de puţin înăuntru, încercăm un sentiment atât de intens de împlinire, de pace, de mulţumire, încât n-am mai voi să ne întoarcem înapoi“.

Iar în final, un episod delicios pe care unii moderni miopi l-ar numi „coincidenţă“. Pasquale Ionata îi spune însă altfel – „întâmplarea sacră şi «experimentarea» lui Dumnezeu“. Eroina acestei întâmplări este Chiara Lubich: „Într-o zi am întâlnit pe stradă un sărman care-mi spune: «Am nevoie de o pereche de pantofi numărul 42». O pereche de pantofi numărul 42? Unde să găseşti pe timp de război, când sunt lipsuri de tot felul, o pereche de pantofi? Şi, în plus, o măsură extrem de precisă: 42? Am trecut pe lângă o bisericuţă. Intru. Nu e nimeni înăuntru, însă luminiţa roşie de la altar mă linişteşte: Isus este acolo. «Isuse, i-am spus, îngenuncheată în faţa tabernacolului, dă-mi, te rog, o pereche de pantofi numărul 42 pentru tine în acel sărman». Dau să ies. Deschid uşa şi văd o domnişoară, pe care o cunoşteam. Îmi pune în mână un pachet: «Pentru săracii tăi», îmi spune. Iau pachetul: era o pereche de pantofi numărul 42!“…

Învăţăturile acestei cărţi sunt preţioase: celălalt este paradisul, prietenii şi iertarea sunt coordonatele fericirii, nu contează cât de fierbinte e ciorba sau câţi metri are lingura – important este să îl hrăneşti pe celălalt, imensitatea mării ne dă o idee despre nemărginirea lui Dumnezeu, moartea nu e înficoşătoare decât pentru cei care nu au cunoscut sau refuză iubirea divină, Dumnezeu nu ne lasă „desculţi“: are „pantofi“ pentru fiecare – chiar şi măsura 42!!!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s