Louisa Jaques – „Uniţi de aceeaşi iubire“

Sora Maria a Sfintei Treimi – viaţa şi mesajul ei

Editura ARCB, Bucureşti, 2006; 240 p.

            Cartea pe care o prezint aici cuprinde biografia şi mesajul unei clarise – sora Maria a Sfintei Treimi – care a trăit la începutul secolului XX. Născută la Pretoria, Africa de Sud, în 1901, într-o familie de misionari protestanţi de origine elveţiană, va deveni catolică, primind botezul la 18 martie 1928. Vestea convertirii provoacă suferinţă familiei sale protestante („tăticul a îmbătrânit cu zece ani“), dar rugăciunile fierbinţi îi vor aduce un har dorit cu disperare: unitatea familiei sale. Îi voia pe toţi „uniţi de aceeaşi iubire“. În cele din urmă, o vor înţelege şi o vor susţine în toate căutările şi încercările prin care avea să treacă – iar drumul a fost lung şi anevoios.

Un pas important pe drumul desăvârşirii sale îl va constitui o anumită împărtăşanie, pe care avea să nu o uite toată viaţa: „O, parcă aş fi înghiţit soarele! Un foc, o strălucire, o căldură care mă pătrundeau până în vârful picioarelor. O singură dată, de neuitat, Împărtăşania a fost aşa. Mai târziu, când au venit îndoielile şi eu nu mai ştiam unde eram, nici ce făceam, m-am agăţat de Euharistie pentru această Împărtăşanie. Cred că tot ea mă va ajuta şi în ceasul morţii“.

Viaţa consacrată o atrage irezistibil şi o îngrozeşte în egală măsură, în sufletul ei ducându-se o luptă dramatică. Va învinge până la urmă chemarea lui Isus de a-l urma… Îşi caută drumul şi are parte de numeroase obstacole, cel mai mare fiind sănătatea sa şubredă. Unele mănăstiri o refuză, altele o amână, dar ea ştie că nu trebuie să renunţe. După o experienţă eşuată la clarisele din Evian (septembrie 1936 – 10 aprilie 1937), face demersuri pentru a fi primită la Carmelul din Johannesburg. Se răzgândeşte în ultima clipă: citind despre viaţa lui Charles de Foucauld, se simte atrasă de mănăstirea clariselor din Ierusalim. Nesperat, reuşeşte să strângă banii pentru călătorie şi la 24 iunie 1938 ajunge la destinaţie. Lupta cu sine însăşi continuă: „Nu aveam curaj… El mi l-a dat… opt zile mai târziu, intram“.

La 30 iunie 1938 va intra în mănăstirea clariselor, de unde nu avea să mai iasă niciodată. Aici avea să înveţe sărăcia interioară, acea permanentă renunţare la voinţa proprie. Aici avea să deprindă tăcerea clauzurii de care se temuse atât de mult. Aici avea să înţeleagă ce înseamnă ascultarea. Aici avea să aprofundeze şi să trăiască tot mai desăvârşit Regula. Aici avea să exercite neobosit virtutea iubirii şi a carităţii: atenţia binevoitoare faţă de toate surorile şi respectul faţă de superioare. Aici, în meditaţie şi rugăciune, avea să asculte glasul Domnului, răspunzându-i cu propria viaţă, din toată fiinţa, în fiecare zi.

„Doresc o mare armată de suflete victime care să se unească apostolatului meu în viaţa mea euharistică; care să se angajeze prin votul de victimă să urmeze aceleaşi căi pe care le-am ales eu: tăcere – jertfă – strălucire a triumfului vieţii Spiritului, pentru ca Spiritul meu să se răspândească şi ele să arate ceva din Împărăţia mea, în care fiecare suflet e chemat şi aşteptat. […] Votul de victimă le va da puterea unei şi mai mari fidelităţi în a fi slujitorii tuturor, pentru ca Duhul meu să se răspândească şi lumea să creadă în cuvintele mele“. Aceasta este esenţa mesajului extraordinar pe care sora Maria a Sfintei Treimi l-a primit în inima ei şi, în spirit de ascultare, l-a aşternut pe hârtie. Sunt 665 de paragrafe care transcriu o aventură spirituală pasionantă, demnă de un roman.

Trei sunt temele cele mai importante ale acestor notaţii succesive: ascultarea interioară a glasului Domnului, ideea că Dumnezeu respectă libertatea umană, pe care El a creat-o şi „votul de victimă“ pe care sora Maria a Sfintei Treimi îl descrie ca fiind nu atât o participare voluntară la patima de ispăşire, cât mai ales o disponibilitate totală de a lăsa să se împlinească voinţa lui Dumnezeu (o ilustrare desăvârşită a acestei disponibilităţi este acel Fiat rostit de Preacurata Fecioară Maria).

Aceste mesaje nu sunt destinate doar celei care le-a auzit în inima sa: sunt pentru noi toţi – de aceea i s-a cerut să le transcrie. „Eu sunt cel care face totul pe nesimţite, progresiv. Nu trebuie decât să-mi dai sufletul tău, să mi-l dai fără rezerve şi fără să te opui dorinţelor mele. În acest fel îşi găseşte plinătatea fiecare suflet“.

Valoarea spirituală şi practică a acestui text stă în faptul că se întemeiază pe învăţătura Evangheliei şi pe Tradiţia Bisericii. Că s-a născut din rugăciune şi contemplaţie. Nu de puţine ori, găsim concentrat în câteva rânduri un adevărat program de desăvârşire spirituală: „Blândeţe, răbdare, bucurie! Dă-mi aceste trei lucruri în viaţa ta exterioară, în judecăţile tale, în mintea ta, în sentimentele tale. Blândeţea e rodul Iubirii. Răbdarea e rodul Credinţei. Bucuria e rodul Speranţei. Când nimic altceva nu va mai umple inima ta afară de acestea trei, atunci eu voi domni în ea ca Rege“.

Ce pare mai străin astăzi decât aventura spirituală a unei clarise? Ce pare mai îngrozitor decât clauzura şi mai insuportabil decât tăcerea? Oamenii trepidantului veac al XXI-lea sunt tot mai grăbiţi şi tot mai nefericiţi. Glasul Domnului răsună în Biserică şi în lume, dar cine stă să îl asculte? „Nu te teme, turmă mică…“

Un posibil remediu la risipirea de sine pe care – într-o măsură mai mică sau mai mare – toţi o simţim este curajul de a merge împotriva curentului. Curajul de a avea alte modele şi alte opţiuni. Curajul de a asculta glasul Domnului chiar dacă zgomotul şi zarva lumii sunt copleşitoare. Cartea clarisei de la Ierusalim este un exemplu de ascultare, de conformare a vieţii proprii cu planul lui Dumnezeu. O carte de citit şi recitit în ceasuri de încercare…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s