François-Xavier Nguyen van Thuan – „Cinci pâini şi doi peşti“

Editura Serafica, Roman, 2006 ; 76 p.

V-aţi întrebat vreodată prin ce minune poate rezista un om ani lungi în închisoare fără să-şi piardă minţile şi fără a-şi altera acea ireductibilă umanitate care-l separă de animale? Răspunsul, de o simplitate dezarmantă, este credinţa.

Biserica din România a avut, în timpul comunismului, martirii şi mărturisitorii ei, cu miile și zecile de mii: greco-catolici, romano-catolici, ortodocşi, neo-protestanţi… Dar în veacul al XX-lea martiri şi mărturisitori creştini au existat pe toată faţa pământului.

Cărticica pe care o prezint aici cuprinde o mărturie dramatică venită de  departe: din Vietnamul pe care mulți nu îl cunoaştem decât din filmele americane. François-Xavier Nguyen van Thuan, Arhiepiscop auxiliar de Saigon, a stat 13 ani în închisoare, trecând prin încercări cumplite, dar dragostea faţă de Cristos şi fidelitatea faţă de Biserică l-au făcut biruitor. El îşi intitulează cartea „Cinci pâini şi doi peşti“, după episodul din Sfânta Evanghelie după Ioan, capitolul 6. Micul volum îmbină amintirile personale cu meditaţia şi rugăciunea, constituindu-se într-un îndemn ferm la trăirea credinţei şi la fidelitate faţă de chemarea noastră creştină.

Prima pâine – A trăi momentul prezent. Când a fost arestat, van Thuan a înţeles că nu-şi poate trăi viaţa aşteptând. A decis să trăiască prezentul din plin, să fie apostol acolo, în închisoare. Mai mult, l-a luat ca model pe Sfântul Paul care, închis fiind, trimitea epistole diferitelor comunităţi creştine. Riscând totul, scriind pe ascuns, nopţile, arhiepiscopul vietnamez a trimis cuvinte de învăţătură şi îmbărbătare comunităţilor din dieceza sa. Cărţile sale, traduse ulterior în numeroase limbi, au devenit bestselleruri.

A doua pâine – A face deosebire între Dumnezeu şi lucrările lui Dumnezeu. În suferinţa cea mai adâncă – izolat de semeni, umilit şi chinuit de gardieni, torturat de griji – a înţeles că trebuie să abandoneze totul în mâinile lui Dumnezeu. Nu putea face nimic în favoarea diecezei sale, de care se simţea atât de legat. Acum, „dieceza“ lui era lagărul de reeducare, unde majoritatea prizonierilor nu erau creştini. Răspunde la chemarea lui Dumnezeu: „Da, Doamne, Tu mă trimiţi aici pentru a face prezentă dragostea Ta în mijlocul fraţilor mei, în foame, în frig, în muncă istovitoare, în umilinţă, în nedreptate. Te aleg pe Tine, voinţa Ta; sunt misionarul Tău aici“.

A treia pâine – Un punct de neclintit: rugăciunea. Nguyen van Thuan spune că îi plac rugăciunile scurte din Evanghelie („Nu mai au vin…“, „Magnificat…“, „Tată, iartă-le…“, „În mâinile Tale încredinţez…“, „Ca toţi să fie una…“, „Ai milă de mine, căci sunt un păcătos“, „Adu-ţi aminte de mine în Împărăţia Ta“) şi mărturiseşte preţuirea faţă de cântul gregorian. Rugăciunea face minuni: Arhiepiscopul se împrieteneşte cu un comunist, iar acesta îi promite că se va ruga pentru el Sfintei Fecioare. Impresionat de forţa spirituală a noului său prieten, comunistul merge la Sanctuarul Sfintei Fecioare din Lavang şi se roagă aşa: „Fecioară, eu nu sunt creştin, nu cunosc rugăciunile, te rog să-i dai domnului Thuan ceea ce el îşi doreşte“…

A patra pâine – Euharistia, unica mea forţă. Credincioşii săi îi trimit în închisoare o sticlă de vin pe post de… medicament împotriva durerilor de stomac (!!!) Van Thuan celebrează liturghia pe ascuns, în fiecare noapte. Prizonierul vietnamez îşi aminteşte: „Îl purtam pe Isus din Euharistie întotdeauna în buzunarul de la pieptul cămăşii“. Acum înţelegeţi de ce, chiar izolat fiind, el nu se simţea singur niciodată?

A cincea pâine – Să ne iubim unii pe alţii este Testamentul lui Isus. Într-o noapte, aflându-se în izolare, van Thuan înţelege un lucru esenţial: deşi e prizonier, nu a pierdut totul. I-a rămas iubirea. Îşi spune: „Francisc, tu eşti încă foarte bogat. Tu ai dragostea lui Cristos în inima ta. Iubeşte-i [pe gardieni, n.m. A-MB] precum te iubeşte Isus pe tine.“ Şi, dintr-o dată, lucrurile încep să se schimbe: le povesteşte despre cum trăiesc oamenii în alte ţări, iar gardienii devin curioşi… Scrie un mic vocabular al limbajului religios: 1.500 de cuvinte în franceză, engleză, italiană, latină, spaniolă şi chineză, cu explicaţiile în vietnameză… Şi asta nu e totul. Unul dintre ei îl roagă să îl înveţe un cântec în latină. Arhiepiscopul îi prezintă întâi „oferta“ – psalmii, Salve Regina, Veni Creator, Ave Maris Stella…, după care îi cere să aleagă cântecul care îi place cel mai mult. Urmarea? „Nu pot să vă spun ce mişcător era să auzi în fiecare dimineaţă un poliţist comunist cântând Veni Creator, în timp ce cobora scările de lemn la şapte dimineaţa ca să facă gimnastică şi să se spele“…   

Primul peşte – Prima mea iubire, Neprihănita Zămislire. Arestat la 15 august 1975, în sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, va ieşi din închisoare la 21 noiembrie 1988, în sărbătoarea Prezentării Fecioarei Maria la Templu. În tot acest timp a fost convins că Fecioara îl va elibera. Iată un model de rugăciune către Maica Domnului: „Mamă, ce aş putea face pentru tine? Sunt la dispoziţia Ta, sunt gata să împlinesc voinţa Ta pentru Împărăţia lui Isus“. Prizonierul vietnamez ne spune: „Inima mea era inundată de o pace imensă, nu îmi era frică de nimic“.

Al doilea peşte – L-am ales pe Isus. Acest capitol oferă un ghid spiritual şi practic deopotrivă, sintetizat în 24 de puncte: de la revoluţia iubirii prin puterea Duhului Sfânt până la iubirea de patrie – năpăstuitul său Vietnam… Apoi, cei 14 paşi în urmarea lui Isus ne poartă în rugăciune de la peştera din Betleem până la paşii glorioşi de după Înviere…

Nguyen van Thuan n-a ezitat să-şi pună viaţa în mâinile lui Cristos, la fel cum au făcut Apostolii cu cele cinci pâini şi cei doi peşti… Iar Domnul a hrănit mulţimile…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s