Sf. Josemaría Escrivá de Balaguer – „Drum“

Editura Galaxia Gutenberg, 2011

Drum… Al cui…? Al tău, cititorule. De fapt, al oricărui om. Lung…? Hmm…, nu ştiu. Nu ştiu nici eu, nu ştii nici tu. Nimeni dintre oameni nu ştie… Poate dura o clipă – clipa convertirii, un ceas – ceasul morţii, o viaţă – o viaţă de nelinişte şi căutare, de muncă şi rugăciune…. Destinaţia…? Cristos însuşi, adică Desăvârşirea. Îţi aminteşti? „Eu sunt CALEA, Adevărul şi Viaţa…“.

Ce știm despre autorul acestei cărţi? Josemaría Escrivá este un sfânt al Bisericii Romane (beatificat la 17 mai 1992 şi sanctificat la 6 octombrie 2002 de către Papa Ioan Paul al II-lea), preot spaniol, fondatorul celebrei (şi hulitei…) Opus Dei.

Spania! Spania Sfântului Ignaţiu de Loyola, a Sfintei Tereza de Avila, a Sfântului Ioan al Crucii. Spania lui Cervantes şi a lui Don Quijote… Spania a dat lumii acest sfânt contemporan – o nucă tare pentru socialişti, comunişti, masoni, atei, păgâni ş.a…

Josemaría Escrivá şi Opus Dei au scos din minţi jumătatea „liberală“ şi „progresistă“ a umanităţii… Oare de ce? Risc aici un răspuns: din cel puţin trei motive.

Întâi: ideea genială că sfinţenia nu aparţine trecutului (să zicem, Evului Mediu) şi nici unei anume stări de viaţă (să zicem, preoţilor şi călugărilor), ci este la îndemâna omului modern şi laic… Asta sună foarte neplăcut pentru cei care vor (cu orice preţ) să ne transforme pe toţi în rumegătoare blânde şi indiferente, bune doar să cumpere şi să consume. Şi să-şi facă educaţia şi cultura privind la televizor…

Apoi: conservatorismul şi tradiţionalismul – nedisimulate. Celor de la Opus Dei nu le plac deloc mòdele şi modernismele de niciun fel – ei se încăpăţânează în fidelitatea faţă de Cristos, faţă de Biserică, faţă de Evanghelie. În fiecare zi, iar şi iar. Dacă se poate, cu rigoarea şi simplitatea Apostolilor. Şi, culmea tupeului, fac asta în văzul lumii, nu ascunşi între zidurile mânăstirii, unde nu-i vede nimeni. Pe bună dreptate, aceşti oameni sunt socotiţi periculoşi – ar putea da idei şi altora…

În fine, trei: Josemaría Escrivá nu a făcut niciodată un secret din faptul că nutreşte simpatii politice de dreapta. Ehhh, asta-i prea de tot!

Sfântul nostru şi opera sa de suflet şi-au atras ura neîmpăcată a numeroaselor categorii enumerate mai sus: propaganda „progresistă“ s-a dezlănţuit împotriva sa. Dar, ca orice sfânt cumsecade, omul şi-a văzut de treabă – a continuat să predice, să publice, să construiască în slujba Bisericii şi a lui Cristos. Recunoaşterea a venit tot din partea unui sfânt: Papa Ioan Paul al II-lea, un alt anticomunist neînfricat, l-a canonizat pe Josemaría Escrivá, propunându-l Bisericii şi umanităţii ca model.

Acum cred că v-am trezit interesul şi v-am stârnit curiozitatea. Cărticica intitulată „Drum“ se poate citi integral într-o singură zi. Dar e mult mai interesant să o citeşti într-o viaţă. Să o aşezi la capătâi şi să o deschizi la întâmplare, citind în fiecare zi câteva rânduri. Sau să cauţi în cuprinsul ei exact acele cuvinte care răspund întâmplărilor zilei care tocmai s-a încheiat.

În chip neaşteptat, în această carte micuţă încape enorm. Autorul scrie despre caracter şi rugăciune, despre pocăinţă şi scrupule, despre studiu şi dragoste frăţească, despre sfânta liturghie şi smerenie, despre ascultare şi bucurie, despre lupta interioară şi voinţa lui Dumnezeu, despre copilăria spirituală şi perseverenţă şi încă despre multe altele…

Drumul este propria noastră viaţă – cu durerile şi speranţele, bucuriile şi visele, ispitele şi dezamăgirile de fiecare zi. Sfântul Josemaría Escrivá se oferă să ne fie ghid pe acest drum, dar nu o face în nume sau în interes propriu (precum şarlatanii şi falşii profeţi ai zilelor noastre), ci folosind exemplul lui Cristos şi învăţătura Bisericii.

Multe sunt întrebările şi tulburările omului contemporan, hăituit, ameţit, înşelat, însingurat, minţit… Doamne, cu cât suntem mai mulţi şi mai zgomotoşi cu atât suntem mai singuri şi e tot mai gol în jurul nostru. Paradoxul omului modern! Şi nu e singurul.

Disoluţia familiei, refuzul naşterii de copii, frenezia divorţurilor şi a avortului, dezmăţul şi desfrâul – toate astea au fost şi sunt considerate dovezi de emancipare. Mai rău, DREPTURI !!! Şi oare e mai fericit – sau mai liber – omul de astăzi? Oare cum se simt, în adâncul sufletului lor, bărbaţii şi femeile care îşi schimbă „partenerii“ (ce cuvânt!!) ca pe şosete? Ce frumos spune Sf. Josemaría Escrivá: E nevoie de o cruciadă a bărbăţiei şi a curăţiei care să stăvilească şi să anuleze lucrarea primitivă a celor care cred că omul este un animal. – Şi această cruciadă este lucrarea voastră.

Sfântul spaniol predică insistent tăria, perseverenţa, fapta. Fie că e vorba de pocăinţă, studiu, rugăciune sau apostolat. Omul contemporan, prin excelenţă nehotărât, evaziv, relativist, va găsi aici cuvinte şi îndemnuri de îndreptare: „Poartă-te bine acum, fără să-ţi aminteşti de ieri, care a trecut deja, şi fără să te preocupi pentru mâine, care nu ştii dacă va sosi pentru tine.“

Alt simptom frecvent al maladiilor sufleteşti de astăzi – şi diagnosticul lipsit de complezenţă: Te plictiseşti? – Înseamnă că ai simţurile treze şi sufletul adormit.“

În micuţa carte găsim din belşug sfaturi pline de înţelepciune şi delicateţe, atât de necesare omului de astăzi. Iată câteva:

Nu face critici negative: când nu poţi lăuda, taci“.

Când te apropii de Tabernacol gândeşte-te că El!… te aşteaptă de douăzeci de veacuri“.

Nu uita: este mai bogat cel ce are mai puţine nevoi. – Nu-ţi crea nevoi“.

Niciodată nu te vei căi că ai tăcut: foarte des de a fi vorbit“.

E sigur că eşti om al lui Dumnezeu dacă porţi cu bucurie şi în tăcere, nedreptatea“.

Cartea Sfântului Josemaría Escrivá este o operă spirituală de o  frumuseţe cu totul remarcabilă. Pe cei sfinţi, cartea îi ajută întărindu-i în sfinţenia lor. Pe cei slabi în credinţă îi susține oferindu-le un model limpede, aratându-le o cale fără greş: Cristos. Pe cei indiferenţi îi loveşte în moalele capului, trezindu-i: multe dintre cuvintele acestei cărţi contrariază comoditatea gândirii moderne – fals umanitare. Umanitatea deplină şi desăvârşită este a Omului-Dumnezeu.

Lenea, bârfa, minciuna, necurăţia, lăcomia nu se bucură deloc de indulgenţa sfântului – uneori, maniera de a le respinge este brutală, deloc „dulceagă“. Iar acest accent nu convine „sensibilităţii“ contemporane individualiste, egoiste și corecte politic…

Mesajul cărții este simplu – Mergeţi pe drumul vostru împreună cu Cristos. Şi nu uitaţi că sfinţenia este accesibilă oricui. Ea nu aparţine trecutului, nici câtorva privilegiați. Sfântul Josemaría Escrivá ilustrează acest adevăr prin viaţa şi scrierile sale.

Cărticica „Drum“ este o mică bijuterie de adevăr, lumină, spiritualitate şi înţelepciune. Merită să zăbovim îndelung asupra ei, meditând la sfaturile unui sfânt al zilelor noastre.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s