Papa Ioan Paul al II-lea – „Planul lui Dumnezeu“ (Decalog pentru mileniul III)

Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1999; 206 p.

Ştim bine, şi-i suntem recunoscători lui Dumnezeu pentru asta, că Papa Wojtyla nu a încetat să proclame Adevărul, chiar şi atunci – sau mai ales atunci – când lumea nu voia să mai ştie de adevăr. La cumpăna dintre milenii a apărut această carte extraordinară, care propune omului modern un decalog – răspunsuri eterne la întrebări mereu actuale.

Credinţa. Îndemnându-i pe oameni să-şi păstreze credinţa şi să nu cedeze ispitei ateismului, Ioan Paul al II-lea lansează un avertisment înfricoşător: „O lume fără Dumnezeu se construieşte, mai devreme sau mai târziu, împotriva omului“. Tot aici se discută cazul Galileo Galilei. Perfida manipulare ideologică, ştiinţifică şi mediatică orchestrată de adversarii Bisericii şi-a luat drept stindard cazul Galilei. Secole de-a rândul, iluminiştii, comuniştii, ateii, progresiștii au ilustrat astfel „obscurantismul“ şi „spiritul anti-ştiinţific“ al Bisericii. Dar, spune Ioan Paul al II-lea, între ştiinţă şi credinţă nu există contradicţie. Amândouă îşi au izvorul în Dumnezeu.

Biserica. Două lucruri pot fi afirmate cu certitudine: Biserica este neîndoielnică şi sigură, fiind întemeiată de Cristos, şi ea va dăinui până la sfârşitul veacurilor. „A simţi cu Biserica“, spune Ioan Paul al II-lea, înseamnă a crede în Dumnezeu, a-L urma pe Cristos, a aprofunda Evanghelia şi a accepta harul dumnezeiesc. Ce este Biserica? Semn şi instrument al legăturii intime şi indestructibile între Dumnezeu şi neamul omenesc. Tot aici sunt explicate semnificaţia şi valoarea celibatului preoţesc, prilej de poticnire pentru credincioşii altor biserici sau pentru necredincioşi.

Rugăciunea. De ce trebuie să ne rugăm? Întâi, pentru că suntem credincioşi. Apoi, pentru că suntem fragili şi păcătoși. Modelul rugăciunii noastre? Tatăl Nostru. De ce trebuie să luăm parte la liturghia duminicală? Pentru că „avem întâlnire cu iubirea lui Dumnezeu“. Tot aici, despre devoţiunea mariană, sfântul rozariu, copilăria spirituală…

Iubirea. Iubire vs. libertinaj. Respectul vs. obsesia faţă de trup. Înfrânarea pentru Împărăţia Cerurilor. Demnitatea şi valoarea căsătoriei. Poziţia Bisericii faţă de drama divorţului – altă piatră de poticnire… Ce se întâmplă când iubirea se reduce la plăcere. Familia este Biserica „domestică“. Casa este Biserica în miniatură. Vocaţia maternă a femeii vs. Feminismul – exagerări şi exasperări. Sau ce se întâmplă când femeia se visează bărbat… Drame contemporane: femeia ca obiect şi copilul ca produs nedorit al plăcerii. Avortul – pur şi simplu crimă. Miza şi valoarea educaţiei creştine.

Istoria. Sensul istoriei. Ce rost are să trăim? Planul lui Dumnezeu. Tragediile istoriei contemporane: nedreptate, foamete, refugiaţi, persecuţii, închisori, tortúri şi suferinţe fără număr, înarmare şi terorism… „Civilizaţia morţii“ vs. „civilizaţia iubirii“… Boala şi suferinţa – rolul şi valoarea lor pentru un creştin. Istoria oamenilor şi istoria lui Dumnezeu: viaţa, moartea, judecata, învierea şi glorificarea trupului.

Răul. Mister şi prilej de poticnire. Ce este „păcatul originar“? Îndepărtarea de Dumnezeu şi „închiderea libertăţii umane faţă de El“. Dar „păcatul împotriva Duhului“? Nu constă propriu-zis într-o ofensă adusă Duhului Sfânt în cuvinte, ci în „refuzul de a accepta mântuirea pe care Dumnezeu o oferă omului prin Duhul Sfânt.“ Lupta între trup şi Duh: revizitarea scrisorilor Sf. Ap. Paul. Folosirea corectă a libertăţii: libertatea omului nu trebuie să se opună harului sau planului divin. Arma împotriva răului? Sacramentul Reconcilierii: mărturisirea nu constituie o reprimare, ci o eliberare. Nu vi se pare ciudat că omul occidental plăteşte sume exorbitante pentru şedinţele de psihoterapie sau psihanaliză, dar gândul spovezii îl lasă indiferent sau îl umple de repulsie, considerând că Biserica urmăreşte să îi îngrădească libertatea (mai precis, bunul-plac)? Sfatul lui Ioan Paul al II-lea: spovada este un semn de putere şi curaj, nu de slăbiciune…

Munca. Cele patru scopuri şi virtuţi ale muncii: desăvârşirea de sine a omului, ajutarea concetăţenilor, contribuţia la progresul societăţii şi al întregii creaţii, imitarea lui Cristos… Tot aici, despre solidaritate, capitalism, şomaj…

Lumea. Cunoaşterea lumii – îndatorire a omului. Cultura, politica, religia – trei modalităţi de cunoaştere a lumii. Mesaj pentru Europa unită: „Eu, Episcop al Romei şi Păstor al Bisericii universale, strig cu dragoste către tine, străveche Europă: regăseşte-te pe tine însăţi, […], întoarce-te la trăirea valorilor autentice care au adus glorie istoriei tale…“.

Pacea. Pacea adevărată este întemeiată pe adevăr şi dragoste. Dezarmarea, problema ecologică, sărăcia materială, tragediile războaielor în lumea contemporană. Istoria oamenilor şi a popoarelor este „plină de ranchiune şi nedreptăţi reciproce“. Pacea nu este o utopie: ea este întotdeauna posibilă. „Pace vă las vouă, pacea mea o dau vouă…“

Religiile. Semnificaţia ecumenismului. Relaţia catolicismului cu religiile istorice. Iudaismul nu este „extrinsec“, ci „intrinsec“ religiei noastre – patrimoniul spiritual comun al creştinilor şi evreilor. Dialogul cu islamul. Dreptul la libertatea religioasă.

Să ne reaşezăm temeinic în inima credinţei noastre, avându-l drept călăuză pe Ioan Paul al II-lea, părintele nostru de pioasă şi fericită amintire.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s