Robert Royal – „Martirii catolici din secolul al XX-lea“

Editura Sapientia, Iaşi, 2003; 400 p.; prefaţă de Virgil Nemoianu

Când se discută astăzi despre întunecatul veac al XX-lea şi înspăimântător de numeroasele sale victime, sunt menţionate în general două categorii: victimele nazismului şi ale comunismului (în această ordine!), trecându-se sub tăcere o a treia categorie – c r e ş t i n i i , persecutaţi, „vânaţi“, aruncaţi în închisori, torturaţi, ucişi cu egală ferocitate de regimurile de dreapta şi de cele de stânga din cele patru colţuri ale lumii.

De obicei, seduşi fiind de propaganda anticatolică, autorii occidentali prezintă deformat şi tendenţios „dosarul“ victimelor creştine. Este la modă, în schimb, reciclarea unor „legende“ dezgustătoare legate de inchiziţie, de creştinarea Americii Latine sau de tăcerea Bisericii în timpul celui de-al doilea război mondial, ca să nu dau decât exemplele cele mai notorii. În acest context (cultural, ideologic, politic) deloc favorabil Bisericii, credinţei şi adevărului, cartea lui Robert Royal – MARTIRII CATOLICI DIN SECOLUL AL XX-LEA – face dreptate. Este o panoramă a ororii care te trimite cu gândul la Infernul lui Dante, însă Dante a scris literatură, pe când cartea de faţă surprinde realitatea (în fapt, o foarte mică parte a sa). Mii şi mii, sute de mii, milioane de victime inocente care L-au urmat pe Mântuitorul lor şi, ca şi El, şi-au dat viaţa ca mărturie pentru Adevăr. Câteva nume ni s-au păstrat, despre altele nu vom afla niciodată.

Prefaţa lui Virgil Nemoianu (profesor la Catholic University of America, Washington DC) aminteşte (împotriva clişeelor) un adevăr simplu: de când există, creştinismul a fost persecutat cu tenacitate, a fost urât şi temut, calomniat şi nedreptăţit, perspectiva triumfalistă asupra sa nefiind tocmai justificată. Cât despre veacul al XX-lea, „departe de a fi secolul luminat pe care toţi îl aşteptau şi care ar fi trebuit să fie odrasla cea mai nobilă a secularismului în varianta sa materialist-ştiinţifică, acest secol s-a dovedit cel mai crud şi sângeros trăit până acum de omenire. […] Ireligiozitatea s-a constituit în doctrină hegemonică, în stăpân necruţător; în religie «alternativă», mult mai eficientă şi mai necruţătoare decât fusese vreodată religia, chiar şi în cazurile cele mai rele“.

Simpla enumerare a unor capitole ce alcătuiesc prezentul volum oferă o panoramă înfricoşătoare, fiind foarte greu de răspuns la întrebarea «Unde şi când nu au fost ucişi creştinii pentru credinţa lor?». „Miguel Pro şi tragedia mexicană“, „În Rusia Sovietică şi în teritoriile ei“, „Teroarea din Ucraina“, „Fiul risipitor francez – Charles de Foucauld“, „Holocaustul spaniol“, „Maşinăria nazistă a morţii“, „Martiră pentru adevăr: viaţa şi moartea lui Edith Stein“, „Sfântul Maximilian Kolbe şi câteva victime poloneze ale nazismului“, „Primul stat ateu – Albania“, „O lumină statornică în Lituania“, „Calvarul României“, „Crimă în catedrală: arhiepiscopul Oscar Arnulfo Romero de El Salvador şi câţiva martiri latino-americani“, „Masacrul din China“, „Marşul morţii din Coreea“, „Spiritul din Vietnam“, „Din Africa“.

Când ne dă ocol gândul că în vremea noastră sfinţenia şi martiriul au apus, să ne amintim de această modernă şi crudă imitatio Christi.

Mexic: „[Iezuitul Miguel Augustin] Pro a fos ucis de un pluton de execuţie în faţa camerelor de luat vederi pe care guvernul le adusese să înregistreze ceea ce spera că avea să fie spectacolul jenant oferit de un preot cerşind îndurare. Este vorba despre una dintre primele încercări moderne de utilizare a imaginii mediatizate pentru manipularea opiniei publice în scopuri antireligioase. Dar în loc să ezite, Pro a dat dovadă de mare demnitate. S-a îndreptat cu curaj spre locul execuţiei, cerând doar să i se permită să se roage înainte de a muri. După câteva minute, s-a ridicat în picioare, şi-a întins braţele în formă de cruce, atitudinea tradiţională mexicană de rugăciune, şi cu o voce sigură, nici sfidătoare şi nici disperată, a rostit cuvintele mişcătoare ce au devenit celebre: «Viva Cristo Rey», «Trăiască Cristos Rege».“

Rusia Sovietică: „[P]ână în 1934, cele 3.300 de biserici catolice şi 2.000 de capele de pe teritoriul sovietic fuseseră reduse la două încă active, menite, în principal, să slujească străinilor şi să demonstreze în mod public că catolicismul exista încă în Rusia Sovietică.“

Spania: „Parohul de Torrijos, Liberio Gonzáles Nonvela, de pildă, pare a le fi spus miliţiilor care l-au arestat: «Vreau să sufăr pentru Cristos». «A, chiar aşa?» i-au răspuns ei. «Atunci ai să şi mori la fel cum a murit Cristos». L-au dezbrăcat şi l-au biciuit fără milă. Apoi i-au legat o bârnă de lemn pe spate, i-au dat să bea oţet şi i-au pus o coroană de spini. «Spune blasfemia şi te vom ierta», a spus liderul miliţiei. «Eu vă iert şi vă binecuvântez», a răspuns preotul. Membrii miliţiei au discutat apoi cum să-l ucidă. Unii voiau să-l bată în cuie pe cruce, însă în cele din urmă l-au împuşcat.“

Rugăciunea-testament a lui Edith Stein (evreică convertită la catolicism, doctor în filozofie, soră carmelitană ucisă la Auschwitz) devenită apoi Sf. Tereza Benedicta a Crucii, patroana Europei: „Accept dinainte cu bucurie moartea pe care mi-a hărăzit-o Dumnezeu şi mă supun total voinţei sale preasfinte. Fie ca Domnul să accepte viaţa şi moartea mea pentru cinstea şi gloria numelui său, pentru nevoile sfintei sale Biserici – mai cu seamă pentru păstrarea, sfinţirea şi perfecţionarea definitivă a sfântului nostru ordin, şi mai ales pentru Carmelurile din Köln şi Echt – pentru poporul evreu, ca Domnul să fie primit de ai săi şi împărăţia sa să vină în glorie, pentru eliberarea Germaniei şi pace în întreaga lume şi, în sfârşit, pentru toate rudele mele în viaţă şi decedate şi pentru toţi cei pe care mi i-a dat Dumnezeu; fie ca nici unul din ei să nu se piardă.“

Naziştii şi crimele lor au îngrozit o întreagă lume. Crezul lor diabolic poate fi rezumat perfect prin cuvintele lui Rudolph Höss, comandantul lagărului de la Auschwitz: „[N]u aţi venit la băi, ci într-un lagăr german de concentrare. Nu veţi găsi decât o singură ieşire – coşul crematoriului. Dacă nu vă place cum sună aceasta, puteţi pleca de îndată, izbindu-vă de gardurile electrificate. Dacă printre voi sunt evrei, nu vă este permis să trăiţi mai mult de două săptămâni. Preoţii – o lună. Restul – trei luni“. După cum se poate observa, exceptându-i pe evrei, victime notorii ale nazismului, anume preoţii erau vizaţi de această scelerată şi eficace maşinărie a morţii. Cuvintele lui Rudolph Höss, terifiante, merită puse în paralel cu gestul uluitor al preotului Maximilian Kolbe, „sfântul de la Auschwitz“. Prizonierul cu nr. 16.670 (Kolbe) s-a oferit de bunăvoie să moară în chinuri cumplite, luându-i locul prizonierului cu nr. 5.659 (sergentul Francisc Gajowniczek).

Pentru cititorii români, secţiunea dedicată martirilor Europei Estice şi Centrale este cea mai impresionantă: Albania şi cel mai tânăr episcop martir – George Volaj, Polonia şi legendarul preot şi prieten al „Solidarităţii“ – Jerzy Popieluszko, Lituania şi o mărturisitoare neînfricată a adevărului – Nijole Sadunaite, România şi martiriul unei întregi biserici locale – Biserica Greco-Catolică. Să ne amintim numele episcopilor-martiri: Ioan Suciu, Valeriu Traian Frenţiu, Alexandru Rusu, Vasile Aftenie, Ioan Bălan, Iuliu Hossu.

În China a strălucit o figură legendară: episcopul de Shanghai, Ignatius Kung. După 30 de ani de închisoare, venerabilul episcop a fost adus la un banchet dat de oficialităţile chineze în onoarea unui cardinal filipinez: „Într-unul dintre cele mai celebre acte de fidelitate şi de îndrăzneală cunoscute de secolul ororilor, Kung s-a ridicat şi a intonat imnul Tu es Petrus et super hanc petram aedificabo Ecclesiam meam, cuvintele latine ce exprimau încredinţarea de către Cristos a cheilor împărăţiei cerurilor primului papă.“

Marşul morţii din Coreea este un episod care ilustrează legendara cruzime asiatică: „Herbert Lord, comisar al Armatei Salvării, l-a implorat pe ofiţerul comandant al marşului, cunoscut de prizonieri sub numele de «Tigrul»: «Oamenii aceştia vor muri dacă vor fi siliţi să mărşăluiască». Tigrul a răspuns: «Atunci să mărşăluiască până mor. E un ordin militar». În cele 10 zile cât a durat marşul, 92 de prizonieri au murit din pricina rigorilor călătoriei, ori de gloanţe, dacă refuzau să meargă mai departe.“

Pe continentul african, creştinii şi-au vărsat sângele fie la întâlnirea cu fundamentalismul islamic (de ex., în Algeria: şapte călugări trapişti decapitaţi de către membri ai Grupului Islamic Armat – GIA), fie prinşi în confruntări tribale atroce, născute din rivalităţi centenare şi numărând sute de mii de victime (Burundi, Rwanda). Povestea celor doi ministranţi ai parohiei Mwague este de o desăvârşită  frumuseţe, fiindcă ilustrează practic – şi înduioşător – esenţa creştinismului: „Au fost prinşi, iar un soldat i-a spus unuia dintre ei că avea să-l ucidă pe celălalt, ca să-l facă să mărturisească un presupus delict. Băiatul care a auzit aceasta s-a oferit în locul prietenului său: «Nu, ucideţi-mă pe mine!». Din fericire, un alt ofiţer care trecea atunci pe-acolo i-a recunoscut pe cei doi băieţi şi i-a eliberat. Când preotul locului, un misionar polonez, l-a întrebat pe băiat ce anume îl determinase să se ofere în locul prietenului său, acesta a răspuns: «Nu mi-aţi povestit odată despre un preot din Polonia care şi-a dat viaţa pentru altcineva…?» În vârtejul unui teribil genocid din Africa, un băiat rwandez fusese inspirat de istoria vieţii lui Maximilian Kolbe“.

În prefaţa la „Martirii catolici din secolul al XX-lea“, profesorul Nemoianu conchide: „Caracteristic pentru această carte şi totodată unul din marile sale merite este modul în care acoperă întregul planiglob şi deceniile în scurgerea lor. […] Cifrele de ansamblu se împletesc cu descrieri de cazuri individuale oferind imagini de neuitat. Este o realizare pentru care nu putem găsi laude suficiente“.

Cartea lui Robert Royal are meritul de a inaugura o importantă direcţie de cercetare în lumea academică occidentală. Ea reprezintă o mărturie minuţios documentată, perfect obiectivă şi neretuşată despre Infernul lui Dante din veacul al XX-lea.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s