H.-R. PATAPIEVICI – „Poveşti despre oameni“ – TVR Cultural – 16 aprilie 2007

„Numele meu este Horia-Roman Patapievici.

Horia este prenumele pe care mi l-a dat mama şi toţi oamenii, de când mă ştiu, mi-au spus Horia. Mama îmi spunea Horia.

Roman este prenumele pe care mi l-a dat tata şi nimeni cu excepţia lui nu mi-a spus vreodată Roman. Când mă alinta, tata îmi spunea Romi. Şi era un nume pe care îmi plăcea să îl aud din gura lui, pentru că numele de Roman nu mi-a plăcut. Numele în care m-am recunoscut a fost Horia. Prietenii întotdeauna aşa mi-au spus, şi toţi colegii de joacă.

L-am întrebat pe tata de ce mi-a dat numele ăsta, de Roman, şi nu mi-a răspuns decât cu câteva luni înainte să moară, într-una din lunile pe care le-a petrecut în lunga agonie dinaintea morţii, la spital. Şi mi-a spus următorul lucru: în iunie, regatul României a primit ultimatum să cedeze Bucovina şi Basarabia. După două consilii de coroană, România a acceptat fără luptă să cedeze aceste teritorii. Tata era dintr-un sat de lângă Cernăuţi şi toată regiunea în care erau el şi familia lui – cei care se chemau fie Patapievici, fie Smercianski (pe bunica mea o chema Rozalia Smercianski) – au rămas în Uniunea Sovietică. Un timp, au încercat să se acomodeze. Tata e născut în ’21, avea exact vârsta de înrolare ş.a.m.d. Roman Smercianski, vărul lui primar, era în aceeaşi situaţie. Şi s-a făcut un consiliu de familie în urma căruia  s-a hotărât ca băieţii, băieţii tineri, să se refugieze. Nu în România, pentru că ei erau convinşi atunci că Uniunea Sovietică va invada România, ci în Polonia. În Polonia ocupată de nemţi. Pentru că Polonia fusese cu un an înainte împărţită între ruşi şi nemţi. Şi, odată hotărâtă refugierea lor, fuga lor peste graniţă, cei doi – Roman Smercianski şi cu tata, Dionisie Patapievici – s-au sfătuit cum să facă. Tata a propus să meargă ziua şi să se adăpostească noaptea. Ziua puteau pretexta, întrucât cunoşteau foarte bine locurile – că vin din oricare sat de pe acolo. Roman Smercianski, vărul lui primar, a spus: Nu. Dionis, trebuie să mergem noaptea şi să ne ascundem ziua. Pentru că ziua vor fi controalele care ne vor cere actele şi ne vor întreba unde mergem. Nu s-au putut înţelege şi s-au hotărât să se despartă, fiecare să meargă pe contul lui până în satul din Polonia unde îşi dădeau întâlnire dincolo de ocupaţia sovietică. Tata l-a aşteptat două săptămâni pe Roman Smercianski şi prin oamenii locului s-a aflat că a fost împuşcat în aceeaşi noapte de o patrulă sovietică. Şi tata atunci a jurat, fiind atât de impresionat de felul în care destinul poate hotărî dacă cineva trăieşte sau dacă moare, că dacă va avea un băiat, să-i dea numele mortului: al lui Roman Smercianski. Şi mi-a spus tata: porţi un nume foarte frumos. În părţile noastre, Roman era un nume preţuit. Iar Roman Smercianski, să ştii, era un tip grozav. Ai grijă de numele ăsta!“

(transcriere AMB)

© Horia-Roman Patapievici

© TVR Cultural

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s