Ioan Z. Boilă – „Ziduri cu ferestre spre cer“

În colecţia „Mărturisiri“ a Editurii „Galaxia Gutenberg“ au apărut cărţi de excepţie, rod al unui dublu efort ce merită semnalat şi salutat: efortul către adevăr şi pentru neuitare. Fraţii greco-catolici Matei şi Ioan Boilă au aşternut pe hârtie cu migală şi au dăruit cu generozitate compatrioţilor gânduri, reflecţii şi amintiri răscolitoare din Gulagul comunismului românesc, pe unde soarta i-a purtat (Malmaison, Uranus, Jilava, Gherla, Stoeneşti, Galaţi, Sighet, Botoşani)

Cele 99 de pagini ar fi putut, la fel de bine, să poarte titlul Cateheze din infern / purgatoriu. Poate că vi se pare ciudată alăturarea „infern / purgatoriu“, dar ea este foarte potrivită. Pentru noi, cei de azi, şi pentru mulţi dintre cei contemporani cu evenimentele povestite aici, Gulagul românesc reprezintă infernul. Dar pentru câţiva fericiţi, precum fraţii Boilă, sistemul concentraţionar comunist din România a fost „doar“ un purgatoriu, o trecere prin focul purificator.

Cum să nu fii şocat citind această afirmaţie: „Nu am iertat pentru simplul motiv că nu am avut ce ierta“? Numai o perspectivă profund şi radical creştină asupra vieţii şi a suferinţei îi permite unui supravieţuitor să rostească şi să trăiască acest adevăr greu de înţeles pentru sensibilitatea noastră modernă, care are oroare de suferinţă.

De ce „cateheze“…? Pentru că, în mod vădit, paginile semnate de Ioan Boilă au acest scop – să educe pe cititor în spirit creştin. Scrie autorul: „Sunt convins însă că, împărtăşind aceste amintiri, ele ar putea avea un ecou favorabil mai ales în sufletele unor tineri luaţi astăzi de valul «modernismelor». Trăirile din gulagul comunist reprezintă o dezvăluire de un realism unic a unor aspecte de viaţă care cu siguranţă impresionează, şochează, şi chiar pot modifica viziuni superficiale şi conştiinţe laxe şi fără simţul responsabilităţii“.

Să pătrundem, deci, în substanţa acestei cărţi. Aflăm că în închisorile comuniste a existat o veritabilă triadă malefică menită să-i zdrobească pe „duşmanii poporului“: teama, suferinţa, singurătatea. Teama avea multiple faţete, cu care deţinuţii se confruntau zilnic: teama de tortură, teama pentru soarta celor rămaşi acasă, teama că ar putea ceda în faţa anchetatorilor, teama de moarte, teama în faţa zilei de mâine.

Suferinţa era fizică (în primul rând, foamea – devenită obsesie: foamea „tisulară“), dar şi psihică, sufletească, morală. Ioan Boilă aminteşte aici cuvintele enigmatice ale Monseniorului Vladimir Ghyka – „suferinţa este al optulea sacrament“. Această valorizare extremă a suferinţei este justificată în primul rând de Patima Domnului, dar şi de numeroasele episoade eroice din închisorile comuniste, unde suferinţa a fost pentru mulţi o şcoală a mântuirii.

Iar singurătatea – cumplită, dizolvantă, înfricoşătoare – era gândită să zdrobească rezistenţa şi personalitatea prizonierului. În schimb, tocmai singurătatea a fost aceea care multora le-a prilejuit două daruri excepţionale: cunoaşterea de sine şi întâlnirea cu Dumnezeu.

Pentru omul smerit şi credincios, darurile Spiritului Sfânt sunt abundente şi fascinante, iar primirea lor este facilitată tocmai de profunda singurătate – faţă de sine, faţă de lume, faţă de Dumnezeu: „Am descoperit rugăciunea de participare. […] Omul are posibilitatea de a participa încă în această lume la viaţa Sfintei Treimi (creaţie, răscumpărare, sfinţire) şi la viaţa Familiei Sfinte din Nazaret. Plimbarea în timp înapoi cu 2000 de ani este o aventură a spiritului de o neasemuită bogăţie şi satisfacţie“.

Anumite episoade relatate în carte au un parfum dostoievskian: „La celularul din Uranus unde am fost duşi după terminarea anchetei de la Malmaison, un caraliu l-a rugat pe prietenul nostru Nicolae Balotă să îi vorbească (despre cine credeţi?) despre Dante Alighieri“. Incredibil! Într-o bolgie a infernului comunist, „braţul“ imbecil dar înarmat al democraţiei populare are reverii teologico-literare precise: Infernul lui Dante!!!

Folclorul concentraţionar, de o profundă spiritualitate şi esenţializată frumuseţe, rivalizează cu aforismele filozofilor:

Toţi vom pleca odată, / Toţi vom pleca pe rând, / Dar nu se ştie unde / Şi nu se ştie când!

După cum puşcăriile comuniste au fost un spaţiu privilegiat al convertirilor, nu mai puţin, ele au fost un spaţiu al miracolelor – în sens concret, material, fizic… Autorul rememorează aici episodul trăit de Tertulian Langa în închisoarea de la Aiud. Fiind în pericol de a i se amputa mâna în urma unui accident de muncă, discipolul Monseniorului Vladimir Ghyka imploră ajutorul şi mijlocirea acestuia… Rezultatul? „Dimineaţa este scos din celulă şi dus pentru amputare. Pus pe masa de operaţie, i se desface ştergarul şi medicul ţipă la cei care l-au adus: «Măi proştilor, mi-aţi adus un altul. Ăsta nu are nimic la mână!»“.

Un învingător în şi împreună cu Cristos, Ioan Boilă nu se sfieşte să spună adevărului pe nume: „[gulagul comunist] reprezintă spaţiul de confruntare între forţele anti-criste şi «mica turmă» a lui Isus Cristos“.

Micuţa carte de mărturii creştine din universul concentraţionar comunist se încheie, oarecum surprinzător, cu două poezii create de Matei şi Ioan Boilă în închisoare. Modestia autorului le consideră nepublicabile, dar cronicarul literar le-a îndrăgit pentru frumuseţea lor melancolică…

„…Conturele luminii le pipăi şi le-ascult

          În imnul de tăcere din timpul de demult.

          Şi cum pătrund în lumea dorinţelor de ieri,

          Mă-nvăluie speranţa grădinilor de meri.“… (M.B.)

„…Sub coasta viei cea însângerată

          Se odihnesc stăpânii de-altădată.

          La crucile ce poartă al lor nume

          Nimeni de mult n-a spus o rugăciune.“… (I.B.)

Familia Boilă, o veritabilă dinastie greco-catolică a suferinţei biruitoare prin credinţă, a încredinţat prezentului şi viitorului câteva cărţi pe care merită cu prisosinţă să le citiţi şi să le oferiţi în dar şi altora.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s